ORICUM · Volumul 1
Portret schițat al Cameliei Bogdan

Camelia Bogdan

Mentor de prosperitate financiară

Titlul pe care l-ar da poveștii ei: „Banii simt. De ce banii nu sunt doar despre bani.” Femeia care azi le învață pe altele cum să construiască prosperitate a trăit, la un moment dat, șase luni din economii, carduri de credit și overdraft, trimițând CV-uri în fiecare zi. Exact de acolo vine puterea ei: nu te judecă. A fost acolo.

Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Sunt mentor de prosperitate financiară și ajut oamenii să aibă o relație clară și asumată cu banii.

Cred că prosperitatea nu începe atunci când câștigi mai mulți bani, ci atunci când înțelegi de ce faci anumite alegeri financiare și începi să le schimbi conștient pe cele care nu te susțin.

În munca mea îmbin educația financiară cu inteligența emoțională, pentru că am înțeles că informația, de una singură, nu schimbă comportamentele. Schimbarea apare atunci când înțelegem ce stă în spatele deciziilor pe care le luăm.

„Una dintre clientele mele evita complet să se uite la bani. Cardurile de credit erau aproape la maximum, credit score-ul scăzut. După trei luni împreună, achitase peste jumătate din datorie și avea un credit score considerat de încredere. Nu pentru că i-am dat o strategie secretă. Pentru că, pentru prima dată, s-a uitat la banii ei fără frică.”

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?

Mulți ar fi surprinși să afle că sunt introvertită. Ani la rând mi-a fost greu să cer ajutor, să mă fac văzută sau să spun cu voce tare ce îmi doresc. Prefer să ascult mai mult decât să vorbesc și mă simt cel mai bine în conversațiile autentice, unu la unu sau grupuri mici. Poate tocmai de aceea îmi este ușor să creez un spațiu în care oamenii se simt ascultați și nu judecați. De multe ori, schimbarea începe în momentul în care cineva simte că poate spune, pentru prima dată, ceea ce îl apasă cu adevărat.

Și încă ceva ce puțini ar ghici: îmi plac enorm lucrul de mână și puzzle-urile. De la bunica mea, croitoreasă, am învățat să cos și să țes la război; tricotatul l-am învățat de la o vecină și apoi de la mama. Orele petrecute lângă ele nu m-au învățat doar să lucrez cu mâinile, ci și să ascult oamenii, să observ și să aduc umorul într-o conversație. Iar puzzle-urile îmi încetinesc caruselul gândurilor. Amândouă spun, de fapt, același lucru despre mine: îmi place să descopăr legăturile dintre lucruri și să înțeleg ce se află dincolo de ceea ce se vede la prima vedere.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

Nu a existat un singur moment, ci mai multe experiențe care s-au legat între ele. De la mama am învățat să țin evidența banilor. Mai târziu, ajutând o prietenă să înțeleagă cum funcționează cardurile bancare, am realizat cât de mult influențează convingerile relația noastră cu banii. Apoi am început să observ același lucru peste tot: banii deveneau motiv de stres, de certuri și chiar de despărțiri. Atunci am înțeles că nu vreau doar să vorbesc despre bani. Vreau să ajut oamenii să își transforme relația cu banii, pentru că atunci se schimbă și viața lor.

Iar dacă ar fi să rezum tot ce am înțeles din acele experiențe într-o singură idee, ar fi asta: nu ai relația cu banii pe care ai ales-o. Ai relația cu banii pe care ai învățat-o. Vestea bună? Se poate învăța una nouă.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

După aproape un an de lucru în Marea Britanie, primul meu contract pe IT s-a încheiat. Dintr-o dată nu mai aveam venituri și nici garanția că voi găsi un alt contract. Mulți ar fi ales să se întoarcă acasă. Eu am ales să rămân. Timp de aproape șase luni am trăit din economii, apoi din cardurile de credit și din overdraft, în timp ce trimiteam CV-uri aproape în fiecare zi.

Nu aveam certitudinea că voi găsi un nou contract. Aveam însă convingerea că, dacă renunț atunci, renunț și la șansa de a construi viața pe care mi-o doream. Privind în urmă, aceea a fost una dintre cele mai importante decizii din viața mea. Pentru că am rămas, am ajuns la evenimente, cursuri, mentori la care nici nu îndrăzneam să sper că voi ajunge vreodată.

Așa am ajuns să-mi construiesc primele programe de training și să pornesc pe calea mentoratului. Am realizat că îmi doresc să predau și să lucrez cu oamenii, nu doar să dezvolt o carieră în IT. Dacă m-aș fi întors atunci în România, foarte probabil viața mea ar fi arătat complet diferit.

Da, ai citit bine: mentorul de prosperitate financiară de astăzi a trăit atunci din carduri de credit și overdraft. Nu e un capitol pe care îl ascund. E exact motivul pentru care clientele mele știu că nu le judec niciodată. Am fost acolo.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

M-a costat timp.

Am amânat să ajut oamenii pentru că am crezut că trebuie să fiu eu perfectă înainte de a putea face asta.

Până când am înțeles că nu trebuie să fii la linia de sosire ca să îi poți ghida pe ceilalți. Este suficient să fii cu un pas înaintea lor.

Și da, încă mai lucrez la convingerile și emoțiile mele, pentru că și eu îmi doresc să ajung la următorul meu nivel. Dar am ales să renunț la ideea de perfecțiune.

O frază spusă de unul dintre mentorii mei mi-a rămas în minte: „Faci un deserviciu oamenilor atunci când te ascunzi și nu împărtășești ceea ce știi cu cei care au nevoie.”

Privind în urmă, da, a meritat. Pentru că oamenii nu au nevoie de mentori perfecți. Au nevoie de oameni autentici, care continuă să crească alături de ei.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău?

Cred că sunt două sfaturi care fac mai mult rău decât bine atunci când sunt date fără context.

Primul este: „Economisește cât mai repede. Restrânge-te dacă este cazul.” Problema este că oamenii nu vor să trăiască permanent cu sentimentul că trebuie să renunțe, să se limiteze și să nu își permită.

Eu cred că primul pas nu este economisirea, ci claritatea. Înainte să tai cheltuieli, este important să înțelegi ce valoare îți aduc ele. Unele cheltuieli merită eliminate. Altele merită păstrate, pentru că îți susțin sănătatea, relațiile, dezvoltarea sau calitatea vieții.

Al doilea sfat este: „Investește. Creează venituri pasive.” Investițiile sunt importante, dar înainte de ele ai nevoie de stabilitate. Dacă nu ai un fond de rezervă și apare o situație neprevăzută, poți ajunge să vinzi investițiile exact în momentul nepotrivit.

Ordinea contează: mai întâi claritate. Apoi stabilitate. Abia după aceea investiții. Iar când ajungi la investiții, este important să alegi ce ți se potrivește ție, nu doar primul instrument recomandat de altcineva.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?

Primul lucru pe care îl fac este să scriu. Jurnalul este unul dintre instrumentele care m-au ajutat cel mai mult de-a lungul anilor. Nu încerc să găsesc imediat soluții. Mai întâi încerc să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat. Scrisul mă ajută să mă conectez și cu starea mea emoțională, nu doar cu gândurile.

Îmi pun întrebări simple: Ce știu sigur? Ce presupun? Ce dovezi am? Ce nu știu încă? De multe ori descopăr că blocajul nu vine din lipsa unei soluții, ci din faptul că mintea mea confundă povestea cu realitatea. În momentul în care apare claritatea, și poate veni după mai multe ședințe de scris pe același subiect, următorul pas devine mult mai ușor.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj, ce i-ai recomanda concret să facă?

L-aș sfătui să investească acea zi în claritate. Să ia un caiet și să noteze toate veniturile, toate cheltuielile pentru ultimele 30 de zile, economiile, datoriile și obligațiile financiare din acel moment. Astfel vede cashflow-ul (venituri minus cheltuieli) și valoarea netă.

Nu e pentru control sau pentru restrângere, pentru (auto)judecată. Ci pentru conștientizare. De multe ori oamenii evită să privească realitatea financiară pentru că le este teamă de ceea ce vor descoperi. Dar nu poți schimba ceea ce alegi să nu vezi, ceea ce nu poți măsura. Claritatea este una dintre cele mai valoroase investiții pe care le poți face și nu costă nimic.

Iar apoi să meargă într-o cafenea frumoasă și să-și dea voie să aibă timp pentru sine: o oră, două în care focusul să fie pe el sau pe ea, nu pe ce are de făcut cu ceea ce a găsit. Pentru că de cele mai multe ori nu ne dăm timp pentru noi ca să ne bucurăm de moment.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii?

Acum mulți ani, vreo 20-25, se spunea că informația e putere. S-a dovedit, și subscriu, că doar informația aplicată are valoare. Astăzi cred că schimbarea începe atunci când începi să te vezi diferit, când începi să te vezi persoana care vrei să devii.

Identitatea nu se schimbă pentru că repeți afirmații în oglindă. Se schimbă prin acțiuni mici, repetate. De fiecare dată când iei o decizie diferită de cea pe care ai fi luat-o în trecut, îi transmiți creierului un mesaj nou despre cine ești.

I se atribuie lui Einstein citatul: definiția nebuniei este să faci același lucru tot timpul și să te aștepți la rezultate diferite. Dacă până ieri evitai să te uiți la bani și astăzi alegi să îți faci evidența financiară, începi să construiești identitatea unei persoane care își asumă responsabilitatea. Dacă până ieri amânai orice discuție despre bani și astăzi alegi să porți una, începi să devii omul care nu mai evită realitatea.

Identitatea nu se schimbă într-o zi. Se construiește prin fiecare alegere pe care o faci. Și concluzionând: comportă-te, gândește diferit, înspre direcția pe care vrei să o atingi, vrei să devii.

Vorba unuia dintre mentorii mei: a deveni bogat e cea mai plictisitoare acțiune din lume, pentru că ai de făcut aceleași lucruri, zilnic.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant?

Poate părea surprinzător, dar este aplicația Notes din telefon, respectiv agenda. (Scrisul de mână e instrumentul minune.) Acolo îmi notez idei, întrebări, observații și reflecții. Multe dintre exercițiile pe care le folosesc astăzi cu clienții mei au început ca o idee scrisă într-o notiță.

Cred că mintea noastră este excelentă pentru a crea idei, dar nu pentru a le păstra pe toate. În momentul în care le scriu, apare claritatea. Iar claritatea este începutul oricărei schimbări.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi?

Este greu să aleg o singură resursă, pentru că fiecare a venit într-un moment diferit al vieții mele și m-a ajutat într-un anumit domeniu. Dacă ar fi însă să aleg un mentor, acela ar fi Lloyd James Ross. Nu doar pentru ceea ce m-a învățat despre bani, ci pentru felul în care vorbește despre prosperitate.

El mi-a confirmat încă o dată cât de importante sunt convingerile, emoțiile și comportamentele în relația cu banii. M-a ajutat să înțeleg că prosperitatea și libertatea financiară nu se reduc la venituri pasive sau la investiții. Înseamnă libertatea de a alege, de a avea timp pentru ceea ce contează și de a construi o viață în acord cu valorile tale. Și, poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la el, este că schimbările mari se construiesc prin acțiuni mici, repetate cu consecvență.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cea mai grea decizie din ultimii ani a fost să aleg, conștient, să construiesc propriul meu business. Nu pentru că a fost cea mai ușoară decizie, ci pentru că a fost una dintre cele mai inconfortabile. Ani de zile am avut stabilitatea pe care o oferă o carieră în IT, chiar dacă a fost sub forma contractelor de freelancing.

Antreprenoriatul înseamnă altceva: mai multă incertitudine, un alt tip de responsabilitate și multe momente în care trebuie să continui chiar și atunci când rezultatele întârzie să apară. Nu spun că este ușor. Dar știu că este decizia care mă apropie cel mai mult de viața pe care îmi doresc să o construiesc și, tocmai de aceea, aleg să merg înainte.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?

Mult timp am crezut că oamenii curajoși sunt cei care nu se tem și care au totul sub control. Astăzi cred exact invers. Curajul înseamnă să recunoști că nu poți face totul singur și că nici nu trebuie. Înseamnă să ai puterea să ceri ajutor atunci când ai nevoie.

Pentru mine, a cere ajutor a fost întotdeauna mai dificil decât a munci mai mult. Dar am înțeles că vulnerabilitatea nu te face mai slabă. Din contră, îți permite să crești mai repede și să construiești relații autentice cu oamenii din jurul tău.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții?

În viață avem doar două mari garanții: că într-o zi vom muri și că, între timp, vom plăti taxe. În rest, totul este incertitudine. Pentru mine, să merg înainte fără garanții înseamnă să iau astăzi cea mai bună decizie pe care o pot lua, pe baza informațiilor pe care le am acum.

Am învățat să nu mă mai învinovățesc pentru că, peste o lună sau peste un an, aflu lucruri pe care astăzi nu am cum să le știu. Dacă apar informații noi, ajustez planul și merg mai departe. Uneori schimbarea se întâmplă repede, alteori durează săptămâni.

Și eu am emoții și momente de îndoială, dar am învățat că una dintre cele mai mari surse de suferință este regretul și autocritica pentru deciziile luate sau netrăite. Prefer să ajustez decât să rămân blocată.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Dacă aș putea lăsa cititorului o singură idee, ar fi aceasta: nu aștepta să dispară incertitudinea înainte să acționezi. Ia cea mai bună decizie pe care o poți lua astăzi, cu informațiile pe care le ai acum. Dacă mâine apar informații noi, ajustează. Dar nu te pedepsi pentru că ieri nu știai ceea ce știi astăzi.

Și mai ține minte un lucru: și lipsa de acțiune este tot o alegere. În fiecare zi alegi dacă faci un pas înainte sau dacă rămâi acolo unde ești. Viața pe care o vei trăi peste câțiva ani va fi rezultatul acestor alegeri repetate.

Permisiunea

„Nu te pedepsi pentru că ieri nu știai ceea ce știi astăzi.”

Camelia Bogdan